Copiii cu probleme de alimentaţie

Copiii cu probleme comportamentale de alimentaţie, sau despre cum orice învăţ are şi-un dezvăţ!

Aud aproape zilnic în cabinetele în care eu profesez despre copii cu probleme comportamentale de alimentație. Mulți dintre acești copii își selectează alimentele după culori, texturi, mirosuri, gusturi și în cele din urmă ajung să aibă deficit de anumite substanțe în organism și/sau să sufere de suprapondere sau obezitate. Și cu cât intervenția se face mai tărziu, cu atât și deficiențele sunt mai mari, sunt mai bine înrădăcinate, iar comportamentele neadecvate sunt mai întărite. Fără ajutor de specialitate, uneori este foarte greu însă de gestionat astfel de situaţii.

Dar… să o luăm cu începutul!

De cele mai multe ori, acești copii nu tolerează alimentele sănătoase (aproape niciodată invers) cum ar fi: legume, fructe sau derivate sănătoase ale acestora, ei ajungând să consume constant alimente foarte rafinate/procesate.

Astfel de alimente extrem de rafinate conțin adeseori ( și într-o proporție variată) coloranți alimentari artificiali, sirop de porumb cu un conținut crescut de fructoză, arome și conservanți artificiali, îndulcitori artificiali.

Părinții unor astfel de copii vin în cabinetul medicilor/dieteticienilor și se declară neajutorați în încercarea lor de a introduce alimente sănătoase în dietă. Relatează disperați uneori cum refuzul copiilor de a consuma anumite alimente se poate transforma într-o adevărată criză. În acel moment, părinții renunță la a mai încerca introducerea de alimente sănătoase și, involuntar, întăresc fixația copiilor pentru aceleași preferințe nocive.

Pe lângă deficitele nutriționale la care se poate ajunge, toți acești factori pot duce la o atmosferă tensionată în familie și comportamente dificil de gestionat, în special în timpul meselor.

Acestor părinți care îmi trec pragul cu speranță în priviri, le spun mereu că nu sunt singuri! Cu diplomație și răbdare lucrurile se vor așeza pe un făgaș normal mai devreme sau mai tărziu. Există în acest sens câteva reguli pe care le explic acestora, pas cu pas.

1.     Dezvoltarea abilității de a sta la masă pentru o perioadă scurtă la început ( care va

crește cu timpul, treptat), constituie un prim pas. Sunt multe situațiile în care copiii se plimbă prin casă, iar părinții aleargă după ei pentru a-i hrăni…Cu siguranță această scenă este cunoscută multora dintre cei ce o citesc acum…. 😊

2.     Alimentele dorite nu vor fi introduse brusc, ci prin desensibilizare sistematică.

Înainte de a introduce alimente noi, este necesar să se întocmească o listă cu alimentele dorite. Apoi acestea se vor organiza ierarhic, de la alimentul cu cele mai multe șanse de a fi acceptat, până la cel mai dificil de introdus.

Planul de alimentație al copilului poate fi extins pornind de la o mâncare preferată. Dacă îi place un anumit tip de iaurt, diversificarea poate fi începută prin oferirea altor tipuri de iaurt, cu diferite arome, sau prin adăugarea în acel tip de iaurt  preferat de copil a diferitelor alimente noi pe care părintele și-l propune ( exp diferite fructe, cereale etc)

 Este  important să i se permită copilului să aleagă ce „recompensă” va primi la finalul mesei! După ce copilul va începe să mănânce cu ușurință alimentul nou introdus, stikerele și ”recompensa” de la final vor fi retrase treptat, astfel încât cel mic să reușească să consume alimente fără a fi condiționat în vreun fel.

Următorul aliment va fi introdus urmând planul de mai sus, și așa mai departe, până când se va reuși să se introduca suficiente alimente.

Un alt punct ce ar trebui bifat în acest sens ar fi stabilirea  unui program de masă care să fie respectat, program cu care părintele să fie consecvent. Este de asemenea important să nu i se ofere copilului nimic de ronțăit între mese. Acest prost obicei nu face bine nimănui! 😊

În tot acest timp se va folosi un ton ferm, însă fără țipete și fără a se utiliza foarte multe explicații. Părintele nu va trebui să se lase descurajat  de crizele pe care copilul le poate face la masă și nici înduplecat de lacrimile lui…. Pot apărea plânsete, încercări de heteroagresivitate (va arunca cu lingura, va lovi cu pumnii) sau de autoagresivitate ( se va trage de păr, își va da palme sau pumni). Toate aceste comportamente vor trebui ignorate, în timp ce este extrem de important ca părintele să nu se înfurie și să nu ridice tonul la copil. Atunci când copilul este cooperant, el va fi lăudat: ” Bravo!”, “Ești grozav!”, “Știam eu că poți!”, “Eram sigur/sigură că am un copil extraordinar care vrea să mănânce alimente sănătoase!”

În situația în care copilul refuză categoric mâncarea (se va putea întâmpla și asta…), se ia  o pauză și se reîncerca după 30 min/ 1 oră.

Nu se va utiliza sub nicio forma televizorul, tableta sau jucăriile în timpul mesei. Le va primi pe toate după ce termină masa.

 Și, nu în ultimul rând, părinți, nu vă descurajați! La început poate fi dificil, însă, pas cu pas, copilul va colabora și va reuși să mănânce  și alimente variate și sănătoase.

3.Cumpărăturile pot fi făcute împreună, astfel încât copilul să aibă posibilitatea să aleagă el alimente noi. Acest lucru trebuie făcut însă cu atenție, pentru a nu se declanșa crize severe în magazine atunci când nu sunt cumpărate alimentele dorite de copil. Părintele va trebui să nu se lase descurajat sau influenţat de nimic! Este important să se puncteze la intrarea în magazine câte alimente poate pune copilul în coș.

De asemenea, este de ajutor întocmirea unei liste de acasă, listă de care copilul va deveni responsabil! În momentul în care un aliment de pe listă va fi pus în coş, copilul va fi ajutat să-l taie de pe listă. Va avea astfel satisfacţia că este util, va avea impresia că fără el acest proces al cumpărăturilor ar fi fost foarte greu şi că  EL este cheia principală în toată această ecuaţie!

4.Modelarea comportamentului

• Masa se va lua împreună! Comportamentul alimentar este unul pe care copilul îl învață

prin imitație. Copilul va trebui să primească o imagine clară despre ce înseamnă să mănânci sănătos, avându-i pe părinți drept exemplu.

•   În majoritatea cazurilor, copiilor le place să stea la masă cu părinții și să fie tratați în mod

egal. În mod cert, dacă părinții vor mânca o porție zdravănă de cartofi prăjiți, copilul va refuza supa de legume pe care o are în farfurie.

•  O atmosferă plăcută în timpul mesei, conversații pe un ton calm și exprimarea entuziasmului față de modul în care copilul mănâncă, sunt cu siguranță atitudini care vor ajuta în acest demers.

5.     Experimentarea directă

Copilul trebuie încurajat să participe în mod activ la activităţile de gătit. S-a demonstrat că programele de educație în nutriție bazate pe expunere și explorare directă, dezvoltă interesul pentru alimentele noi, iar copiii sunt mai deschiși la oportunităţile de a încerca gusturi, arome sau texturi variate.

 Jocul de-a bucătarii este amuzant, poate crea senzații plăcute și poate dezvolta motivația copiilor pentru a gusta din alimente interesante.

5.     Accesibilitate versus restricții

O strategie care de asemenea dă rezultate este şi aceea de a nu se achiziţiona produse pe care părintele nu doreşte să le mănance cel mic. O pungă de chips-uri este  tentantă chiar şi pentru adulţi…Dar pentru a evita impunerea unei interdicții, este preferabil să se înlocuiască alimentul nedorit cu unul  care se vrea consumat de către copil.

 Astfel, se lasă la vedere fructe, legume, sucuri proaspete pe care copilul să le testeze în momentul în care își dorește. 

6.     Controlul parental

Este ideal să se evite restricțiile severe și presiunea negativă pusă asupra copilul de a mânca anumite alimente.

Restricțiile moderate sunt de cele mai multe ori benefice, comparativ cu cele severe. Nu este nevoie să se elimine complet un aliment de tip ”junk-food” din dieta copilului, căci orice interdicție strictă va crea un interes și mai mare asupra alimentului interzis. Consumul rațional, ocazional, va satisface curiozitatea sau pofta, fără a afecta sănătatea copilului.

De asemenea, șantajul emoțional (dacă nu mănanci, mama se supără şi plânge) și condiționarea (dacă termini tot din farfurie primești ciocolată) sunt ineficiente pe termen lung, având uneori efecte negative, contrar aşteptărilor.

Nu se va utiliza niciodată pedeapsa! Asocierea pedepsei cu orice comportament alimentar va avea consecințe negative.

7.     Încurajarea exprimării alegerilor

Direct sau indirect, alegerile pe care copilul le poate face în ceea ce privește selectarea alimentelor au un rol important în creșterea motivației de a mânca sau de a testa alimente noi.

Copilul va fi intrebat ce vrea să mănance sau i se va oferi posibilitatea să aleagă între două sau mai multe tipuri de mâncare.

Forma indirectă presupune prezentarea mai multor alimente în cadrul aceleiași mese (piureuri diferite, bucăţele de fructe variate) din care să poată alege ce dorește să mănance.

Modelul oferit de către părinți are un impact mare în dezvoltarea comportamentelor copiilor, iar abordările pozitive au cele mai bune rezultate. Cu informare și răbdare, orice comportament poate fi modelat! Sau, cum spuneam la început…orice învăţ are şi-un dezvăţ…😊

 Dragi părinti, nu uitaţi: copilul trebuie iubit, protejat şi mergând braţ la braţ cu el prin viaţă! Şi nu, nu sunteti singuri. Sunt aici, suntem împreună pentru a REUŞI!

Îmbrăţisări!

Dietetician,  Liliana Enache